Răsplata e mai mare pentru cei ce aşteaptă. Acesta pare să fi fost motto-ul japonezilor de la SONY care nu s-au avântat de la început pe piaţa portabilelor capabile să redea conţinut multimedia în format 3D. Dar toate s-au schimbat la CES  (Consumer Electronics Show) în luna ianuarie a acestui an în Las Vegas. Aici a fost prezentat pentru prima dată primul  şi  totodată singurul VAIO 3D: VAIO VPCF21Z1E.

Tehnologia folosită este cea de la nVidia, care domină în prezent piaţa tuturor portabilelor: 3D Vision.

Seria F e construită în jurul modelelor cu cel mai mare ecran (având diagonale de până la 16.4 inch) şi reprezintă piesa de rezistenţă, capodopera inginerilor japonezi când se gândesc la un laptop multimedia. Da, deşi e posibil să fiu contestat pentru afirmaţia anterioară, Sony nu încearcă să atace segmentul gaming dominat în prezent (pe piaţa românească) de Alienware şi ASUS ROG, iar acest lucru se poate observa uşor privind chipsetul grafic cu care l-au dotat: nVidia GeForce GT 540M. Deşi el poate reda conţinut video 3D la calitate full HD 1080p fără probleme, dacă o să încercăm acelaşi lucru şi cu jocuri o să avem parte de o surpriză, după cum veţi vedea , analizând performanţele în jocurile testate. Totuşi acest lucru e de înteles, dacă ne gândim că  acest chipset grafic, deşi face parte din ultima  serie nVidia (seria 500) se situează undeva la segmentul buget.

Pentru utilizatorii fideli mărcii VAIO, trebuie să recunoaştem că seria F se apropie cel mai mult de gaming, comparativ cu celelalte portabile comercializate.

Înainte de toate, vă invit să faceţi cunoştinţă cu caracteristicile principale ale lui Sony VAIO VPCF21Z1E, în prezentarea următoare:

Design-ul este unul mai aparte: primul lucru care atrage privirea este faptul că ecranul este puţin mai scurt decât baza, cele două părţi ale portabilului nesuprapunându-se perfect. Acest lucru a fost creat mai mult pentru rolul estetic decât vreunul funcţional. Toată carcasa este realizată din plastic lucios de culoare neagră, doar că Sony a dus cuvântul lucios la extrem, după cum se poate observa şi din galeria de poze. S-ar părea că odată cu achiziţionarea acestui model, Sony încearcă să ofere pe lângă deliciul vizual şi o importantă lecţie de igienă  a mâinilor, deoarece şi  cea mai mică urmă de praf, amprentă, sau grăsime de pe degete se va lipi cu success de orice parte a carcasei. Singura dată când va arata impecabil, vor fi secundele dintre desigilarea cutiei în care a venit ambalat şi momentul când degetele vor incerca să îl deschidă.

Trebuie să recunoaştem că atunci când e îmbăiat, întradevăr arată frumos. Plasticul folosit este destul de rigid şi suportă cu stoicism destule traume înainte să cedeze. Îmbinările sunt realizate cu precizie japoneză, neavând ce cârcoti la acest punct.

 

Tastatura chiclet, este tipică pentru orice portabil Sony,  şi este realizată din taste de forma dreptunghiulară, spaţiate la aproximativ 2-4 mm între ele. În partea dreaptă avem tastele numerice, de dimensiuni normale. Singurul compromis făcut se referă la dimensiunea tastelor săgeţi ce sunt reduse la jumatate, şi apropiate una de cealaltă. Pentru împătimiţii jocurilor cu maşini, ce folosesc usual aceste taste, se pot dovedi un mare incovenient.  Răspunsul la apăsare este bun, zgomotul produs fiind minimal. De menţionat este faptul că tastatura se iluminează automat în condiţii de luminozitate scăzută graţie aceluiaşi tip de senzor de lumină ambientală pe care l-am vazut şi pe SONY VAIO VPCSB2L1E, testat anterior. Ledurile învăluie tastele într-o lumină de culoare purpurie odihnitoare pentru ochi, întărind senzaţia că avem de a face cu un produs din gama premium.

Pe lângă ecran şi sunet, experienţa multimedia reprezintă şi o interactiune facilă cu player-ele dedicate pentru realizarea acestei funcţii; iar Sony nu s-a zgârcit la acest capitol. În partea stângă, deasupra tastaturii avem patru butoane multimedia (redare/pauză, stop, derulare înainte şi înapoi) digitale, fiecare fiind acompaniat de un mic led verde ce se aprinde când sunt apăsate şi funcţionează perfect. În partea dreaptă avem butonul de power, ce este desenat cu o culoare fosforescentă (în momentul în care poza alăturată a fost făcută, laptop-ul era oprit) pentru a fi siguri că nu-l vom căuta prea mult dacă vrem să pornim laptop-ul în mijlocul nopţii. Lângă acesta mai avem la dispoziţie trei butoane dedicate:
- VAIO: buton customizabil, ce poate lansa de exemplu o aplicaţie definită în VAIO Control Center;
- 3D: activează sau dezactivează funcţia 3D, cu o mică îmbunătăţire pe care o voi aminti mai târziu.
- ASSIST: lansează VAIO Care, soft ce permite verificări ale performanţei laptop-ului dacă este pornit. Dacă laptop-ul este oprit se lansează VAIO Care Rescue utilitar folosit în cazul recuperării laptop-ului în caz de urgenţă (de exemplu nu mai porneşte sistemul de operare).

Referindu-ne la touchpad nu prea sunt multe de spus. Suprafaţa este suficient de mare pentru a permite degetelor să zburde, iar zona tactilă este creată dintr-un material fin la atingere, ce permite o alunecare uşoară. Cele două butoane sunt unite într-unul singur de tip bară, de aceeaşi culoare cu a zonei de odihnire a palmelor. Răspunsul la apăsare este propmt, dar puţin mai zgomotos decât tastatura. Un alt aspect de care trebuie să ţineţi cont, este faptul că în cazul acestui model butoanele touchpad-ului nu sunt situate ca de obicei către marginea de jos, ci cu vre-un centimetru mai sus. Acest lucru înseamnă că e posibil să aveţi nevoie de puţin timp de acomodare, la început tendinţa fiind de a apăsa pe zona de sub buton.

Interesantă este zona de odihnire a palmelor, înălţată cu 2-3 mmr şi ealizată dintr-un plastic mat pentru a mai contracara urmele ce pot rămâne în această zonă.

Deşi laptop-ul este aruncat de SONY în arena dektop replacement-urilor, el se poate lăuda doar cu un ecran de 16 inch (spre deosebire de 17-18 inch cât au alte modele),  dar din punct de vedere al dimensiunii şi masei (3.2Kg) se poate încadra uşor la categoria portabilelor grele.