Dispunând de un buget de aproape 300 milioane de dolari Intel a reuşit să promoveze şi să impună conceptul său, drept urmare, majoritatea vendorilor de portabile anunţând modele ce respectă principiile mai sus enunţate.

Primele modele testate de noi au fost ZenBook-urile Asus-lui dar astăzi vom analiza răspunsul Toshiba pentru cerinţele de mai sus, denumit Portege Z830-10N şi prezentat în cele ce urmează:

După cum s-a putut observa avem un ultrabook de 13 inch subţire şi uşor asemănător lui UX31. Asemănările însă aici se opresc, Z830-10N croindu-şi loc pe piaţa prin umplerea golurilor pe care celelalte modele le-au lăsat.  Deşi exteriorul pare a fi aluminiu finisat, materialul din care este creată carcasa este de fapt un aliaj aluminiu-magneziu. Acest lucru ajută dacă privim din punct de vedere al masei totale (cele 1.11Kg ale sale ducând-ul pe primul loc al gamei de 13inch din acest punct de vedere) dar dacă ne referim la durabilitate pare firav (partea cu ecranul putând fi îndoită fără a folosi o forţă prea mare); aş aminti faptul că anumite publicaţii afirmă că departamentul de control al calităţii de la Toshiba a realizat un test de presiune în care ultrabook-ul a trebuit să îndure o presiune de 100Kg, test pe care l-ar fi trecut cu brio.

Tastatura, la o primă vedere este foarte bine aerisită, tastele fiind de formă pătratică, unele păstrându-și chiar dimensiunea normală (aici mă refer la tasta Enter, shift-ul din partea dreaptă).  De asemenea tastele săgeți (deși mai reduse în dimensiune comparativ cu restul) sunt utilizabile deoarece s-a optat pentru amplasarea acelei zone puțin mai jos față de ultimul rând de taste. Materialul din care sunt confecționate este un plastic rigid, mat, ce nu reține urmele de amprente. Adăugăm și faptul că apusul nu înseamnă automat o încetinire a ritmului de tastare, deoarece tastatura beneficiează de iluminare, și în principiu avem premisele unei tastaturi excelente.  Însă în lucrul zilnic câteva probleme ies în evidență: în primul rând tastele au suprafața dreaptă, prin urmare determinarea punctului optim al presiunii este destul de greu de realizat; apoi tastele au o cursă mică, acest lucru conducând la un feedback destul de slab la apăsare dar de departe cel mai mare minus îl primește una din cele mai folosite taste - Space - : dacă nu era apăsată exact pe mijloc (și acest lucru se întâmplă destul de rar) atunci nu înregistra comanda și mă trezeam că am o propoziție fără nici un spațiu între cuvinte. Simbolurile desenate pe taste sunt lizibile atunci când folosim iluminarea de fundal, însă acest lucru nu se poate spune și despre funcțile aditionale pe care unele taste le îndeplinesc. Acest lucru se datorează faptului că marcarea funcțiilor adiționale (spre exemplu cele multimedia) s-a realizat folosind o cerneală opacă; totuși inginerii de la Toshiba au implementat o soluție pentru a rezolva această problemă: când tasta Fn este apăsată, în partea de sus a ecranului apare un meniu ce oferă informații despre funcția adițională pe care o îndeplinește fiecare tastă funcțională. Deși este un model de mici dimensiuni avem și un bloc cu două taste dedicate (pe lânga cea de power), amplasate deasupra tastaturii: în stânga tasta ce activează modul economic, cea din dreapta fiind folosită pentru conectarea ultrabook-ului la un monitor extern.

Dispus central în zona de odihnire a palmelor avem touchpad-ul. Suprafața tactilă este ușor rugoasă la atingere și răspunde rapid la comenzi. Deși nu este clar marcat dispunem de o zonă de defilare pe veticală și orizontală. Îmi place faptul că au mers pe rețeta standard cu două butoane amplasate sub touchpad în locul unuia singur de tip bară. Asemeni tastaturii, acestea au o cursă mică dar feedback-ul primit este mult mai bun; fiecare apăsare este însoțită de inconfundabil-ul click. Cele două butoane sunt lucioase, drept urmare în cazul folosirii se vor murdării ușor. De notat ar fi și sistemul simplu de activare/dezactivare a touchpad-ului: un mic buton amplasat deasupra sa.

Miniaturizarea aduce dezavantajul unui sistem închis, cu componente fie deja integrate (cum ar fi cazul DIMM-ului de memorie RAM) fie la care se poate ajunge cu greu, după deșurubarea multor șuruburi; această afirmație este valabila inclusiv pentru baterie. Partea de dedesupt a ultrabook-ului prezintă o singură protuberanță ce asigură spațiu suficient pentru ventilatorul ce asigură răcirea sistemului.