Începem anul în forță, cu un laptop ce poate fi cu ușurință catalogat drept model din gama exoticelor indiferent că vorbim de materialele folosite, de grija îmbinării tuturor componentelor sau pur și simplu de performanța de care dă dovadă în timpul utilizării diverselor aplicații. 

Cum se poate observa ,Sony Vaio Z este un laptop definit de cuvântul subțire, iar ce-i 16.6 mm grosime susțin această afirmație. Spre deosebire de celelalte modele subțiri precum Apple, Asus cei 16.6 mm nu reprezintă cea mai subțire parte a sa, grosimea fiind aceeași indiferent că privim partea din față sau cea din spate a portabilului. Acest lucru creează premisa obținerii spațiului atât de necesar pentru porturile ce vor asigura conectivitatea externă. Revenind la design, acesta se încadrează în liniile simple trasate de seria Vaio SB, culoarea aleasă pentru carcasă fiind negrul. Acest lucru se datorează materialului din care este fabricată: fibră de carbon, ce acoperă un schelet metalic. Fibra de carbon are un finisaj mat, și se descurca de minune la capitolul respingerii urmelor de amprente dar are printre dezavantaje faptul că se zgârie foarte ușor. Gândițivă că un singur drum cu laptop-ul în geantă alături de o pereche de chei este suficient pentru a vă ruina ziua și aspectul vizual al Z-ului. Cum am fost obișnuiti logo-ul VAIO tronează în centrul capacului ecrannului, iar ca noutate, în partea din spate avem o bandă argintie cu două mici bucăți de plastic de fiecare parte. Fibra de carbon are avantajul de a fi ușoara, dar din punct de vedere al rigidității nu m-a convins. Pur și simplu ecranul poate fi îndoit fără prea mult efort, și deși am văzut același lucru pe mai multe modele Z, personal mi se pare că după o folosire intensă capacul face o mică burtă în zona centrală de unde se apucă de obicei pentru a-l deschide.

Rolul micilor protuberanțe de plastic este descoperit de îndată ce ridicăm ecranul, deoarece au menirea de a ridica puțin partea din spate a laptop-ului pentru a înclina tastatura și a oferi o experiență cât mai plăcută. Tastatura este situată într-o mica adâncitură, ea respectând modelul chiclet întâlnit pe toate modelele VAIO și pe care îl îndrăgesc mult. Atât tastele cât și zona ce le înconjoară sunt fabricate din plastic mat, întreținerea sa necesitând un minim de efort. Deasupra tastaturii avem un buton mecanic pentru activarea/dezactivarea plăcii wireless precum și obișnuitele butoane VAIO Assist, VAIO Care și Web ce lansează browserul definit implicit. Acestea sunt tactile iar acest lucru devine evident în momentul curățării laptop-ului, deoarece trecerea cârpei pe deasupra lor va porni laptop-ul. Pe de altă parte butonul de pornire (amplasat în extrema dreaptă) necesită putină presiune pentru a-l activa. Cursa tastelor este foarte mică iar acest lucru se traduce printr-un feedback primit destul de anemic pe care nu-l prea apreciez. Dar cursa mică are și avantajul său: silențiozitatea. Tastarea poate continua fără probleme până în orele dimineții datorită iluminării tastaturii, iluminare ce este controlată de un senzor de lumină ambientală. Deși apreciez utilitatea acestui senzor, totuși aș fi preferat să am și posibilitatea de a controla manual pornirea/oprirea iluminării cât și mai multe nivele de intensitate. Vorbesc de intensitate deoarece în cazul de față, ledurile sunt de culoare gălbuie, care deși creează un contrast plăcut cu negrul tastelor totuși nu le luminează extraordinar de bine și pentru a evidenția acest lucru, mai sus aveți o poză cu tastatura iluminată a lui Sony VAIO Z comparat cu cea a lui Mackbook Air testat anterior.

Touchpad-ul este situat central în zona de odihnire a palmelor, și este cam mic ca dimensiune comparativ cu alte modele. Asemănător trend-ului observat și la alti vendori, Sony încorporează butoanele în aceelași bloc cu zona senzitivă. Deși în principiu ar fi mai simplu și ușor de utilizat, deoarece între butoane au îngresuit un cititor de amprente extrem de senzitiv, în utilizarea curentă ne vom întâlni foarte des cu posibilitatea activării involuntare a softului de recunoaștere a amprentei, lucru ce devine iritant.
Suprafața zonei senzitive este texturată, plăcută la atingere dar datorită mărimii mici vom ridica des degetele pentru a derula o pagină mai lungă.

Partea inferioară este simplă, fiind separată în două părți distincte: partea din față rezervată pentru baterie iar cea din spate pentru cele două ventilatoare.  Lucrul care nu mi-a plăcut este că trebuie să desfac șase suruburi (6!) pentru a putea avea access la baterie. Reprezentanții Sony mi-au comunicat că acest lucru nu este un incovenient deoarece majoritatea utilizatorilor nu vor scoate niciodată bateria, iar dacă bateria ne va lăsa (cum e de așteptat) nu o vom schimba pe acesta ci pe cea externă care se atașează/detașează foarte ușor.

Nu puteam să închid acest capitol fără să menționez și greutatea sa, care ar face invidioasă orice fotomodel: 1.18Kg. Greutatea este distribuită echilibrat, deschiderea sa cu o singură mână făcându-se fără efort, iar deoarece cântarește atât de puțin, nu este de mirare că a fost o plăcere să-l iau cu mine peste tot, fie că a fost vorba de un drum la birou, la restaurant sau să trec mai repede peste un nou zbor.